Sibiu – „Corso” (Nicolae Balcescu)

Sibiu – „Corso” (Nicolae Balcescu)

Strabatand orasul, privesti prezentul prin prisma trecutului pe care ti-l amintesti la tot pasul. Trec pe strada principala, pe „Corso”, cum i zicea lumea pe „Bretter” in vremea sasilor, dar si mai incoace – „brett” inseamna „scandura”; strada era podita cu scandura pe sub care se scurgea apa menajera si cea de ploaie). S-a numit Heltauer Gasse. Adica Ulita sau, daca vreti, Calea Cisnadiei (Cisnadie – Heltau) – facea legatura cu localitatea Cisnadie prin poarta din Turnul Cisnadiei (acest turn nu mai este azi, dar in urma cu vre-o cativa ani s-a deschis in capul strazii, in coltul Parcului ASTRA, un santier arheologic, s-au facut masuratori, fotografii, s-a prelevat material, apoi a fost inchis si astupat la loc cu asfalt. Din poarta Cisnadiei au ramas doar imagini de epoca…). S-a numit apoi Strada „Regina Maria”, „Corso”, apoi „Iosif. V. Stalin” dupa razboi, o vreme… Apoi i s-a dat numele „Nicolae Balcescu”, nume pe care-l poarta si astazi. Si, daca tot suntem la numele acestei strazi, trebuie sa spunem ca-i mai zicea lumea si Calea Vacilor. Pe aici treceau vacile dinspre Cisnadie si Rasinari, in drumul lor spre Abator, langa Gara Mare. Nici Abatorul nu mai este…
In timpul primului razboi mondial, pe Corso era interzisa promenada militarilor cu grad inferior si a populatiei de conditie proasta. Numai aristrocata elita eleganta putea sa mearga la promenada. Aceasta se intalnea la cafea, la cofetaria „Bunjewatz”.
„Corso” era si pe vremuri si este si acum inima si viata orasului Sibiu, centrul acestuia. Trei stufosi, inflorind primavara tarziu si parfumand aerul, strajuiau de o parte si alta strada, umbrind tainic trotuarele. Buticuri, pravalii si dughene isi etalau produsele. Ceasornicarii,cofetarii, marochinarii,vinaria „Transilvania”, libraria, parfumeria – N. Pavel, bijuterii – Franz Rill, intermedieri de vanzari case, vile, mosii – Schinkler, zugravit, vopsit, pictura – E. Rozenfeld, fierarie, menaj – Carol Jickeli (fondat in 1847). Nenumarate ateliere, magazine de desfacere a marfurilor textile. Emil Fischer – fotograful curtii regale, Ilie Floasiu – mare magazin de manufactura si coloniale (Ilie Floasiu, din Marginimea Sibiului, „valahul care a indraznit sa-si deschida bolda in inima Hermannstadtului” – asa se revoltau ziarele vremii, pana hat, departe in Apus…), Hotelul Imparatul Romanilor (Romischer Kaiser). Ca veni vorba de hoteluri, in 1947 existau noua hoteluri in Sibiu: Aro, Bulevard, Central, Dacia, Imparatul Romanilor, National, Popa Luca, Royal si Union.
Un portal, o arcada spre Strada Arhivelor dinspre Piata Mare era numita „gaura generalului” (Generallach).
Casa Filek, secolul al XIX-lea adaposteste acum sediul episcopal al „Consistoriului Evanghelic C.A. din Romania”.
„Prima Ardeleana” era si este o cladire din capatul strazii centrale. In aceasta cladire a functionat o societate mare de asigurari Cluj – Sibiu.
In centrul orasului se ridica o cladire foarte veche, cu ziduri masive, de circa 2 metri grosime care adapostea Regimentul 90 de Infanterie. Cladirea, pe care lumea o stia (si o mai stie – asa ii spunea si acum locului…) cu numele de „Cazarma 90” a dainuit pana mai acum vre-o 20 ani. Dupa incetarea activitatii cu caracter militar, cazarma a fost amenajata pentru a adaposti birouri si depozite pentru mai toate cooperativele mestesugaresti din Sibiu. Prin 1986-1987 a fost demolata, pe acest teren amenajandu-se o parcare. In prezent este si loc pentru diferite activitati culturale, care, mai nou, se desfasoara sub cupola unui cort imens ridicat aici („Cortul luii Johannis”, cum i zice lumea, dupa numele primarului sub care s-au derulat manifestarile prilejuite de „Anul 2007 – Sibiu, Capitala Culturala Europeana”).